30 decembrie 2013

Moș Nicolae și Moș Crăciun - sau de ce religia în școală e toxică

Ce ne povestește Adinuța:

Până am dat de cadouri în dulap :)) cred că aveam vreo 8 ani... și ca să fie fain de tot, l-am târât și pe frate-miu de 5 ani în sufragerie și i-am arătat "vezi, vezi, nu există!! e mama și tata!"
Și cu cateva zile înainte de serbarea de Crăciun de la grădiniță , mama l-a întrebat dacă știe poezia pentru moșul. Dialogul a fost ceva de genul:
- Știi poezia de Crăciun?
- Nu!
- Păi ... și cand o inveti? Vrei să creadă moșul că nu ești cuminte?
- Moșul nu există!
- Cine ți-a spus așa o prostie?
- Adina!
Priviri nervoase îndreptate spre mine. Fratele este trimis în cameră, eu rămân pentru papară:
-Adina, tu esti mare de-acu'... știai că nici Moș Crăciun și nici Moș Nicolae nu există, dar chiar trebuia să-i spui și lui?

(eu): - CEEEEEEEE?? Nici Moș Nicolae nu EXISTĂ?!

Ai mei perplecși :D
Moș Nicolae era în manualul de religie, eram sigură că vine personal și lasă dulciuri în ghete :)

Preluat de aici: http://www.bucataras.ro/forum/post/497/traditii_proprii_de_craciun_nazbatii_de-ale_copiilor_amintiri.html?p=1

Copiii sunt dornici a „crede”. De asta sunt fascinați de povești, poveștile sunt poligonul sigur de încercare a realității. Poveștile sunt pline de magie iar magicul e spectaculos. Copiilor le plac magiile și câteodată sunt magician pentru ei. Tocmai de asta le arăt că „minunile” sunt iluzii și demontez propriile mele trucuri pentru ca ei să înțeleagă că „minunile” nu există și că magia realității nu are nimic supranatural în ea.
Din păcate minciunile poveștilor biblice le sunt prezentate ca adevăruri. În școală. De „profesori” de religie.

8 decembrie 2013

Cum se-mpute învăţământul în România...

În primăvara din 2011 Consiliul Local Cluj şi primarul penal Sorin Apostu bat palma cu Mitropolia Clujului să facă un schimb de terenuri pentru ca un campus teologic să poată fi ridicat cu finanţare exclusiv din fondurile Mitropoliei Clujului: http://ziuadecj.realitatea.net/administratie/campus-pentru-studentii-facultatii-de-teologie-ortodoxa-pe-strada-coastei--65962.html

Binenţeles că popii nu dau bani, doar nu sunt proşti. Şi cerşesc de la politicieni. La începutul lui 2013 Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Horea Uioreanu, a declarat că doreşte construirea unui Campus Teologic la Cluj-Napoca pentru susţinearea cultelor religioase din România. Ce vorbeşti tată? Pentru TOATE cultele? Inclusiv cei fără religie sau atei? Oooo, nu! E vorba de cultul "dreptcredincios" ortodox şi atât.
Totodată, în cadrul conferinţei organizate astăzi la Consiliul Judeţean Cluj, unde au participat şi parlamentarii din judeţ, Uioreanu a cerut sprijinul acestora pentru a primi de la bugetul de stat banii necesari pentru acest proiect. (http://www.stiridecluj.ro/social/consiliul-judetean-cluj-doreste-construirea-unui-campus-teologic)
Şi a primit.

Ce se-ntâmplă zilele trecute? (http://citynews.ro/eveniment/ponta-la-cluj-guvernul-e-obligat-sa-sprijine-orice-lucrare-bisericii-1257717)
Premierul Victor Ponta a declarat, în cadrul inaugurării Campusului Teologic „Nicolae Ivan” din Cluj, că Guvernul României este obligat să ofere sprijin oricărei lucrări ce vine în ajutorul Bisericii. „Biserica ne va ierta pentru lucrurile rele”, şi-a încheiat Ponta discursul.

Imediat după premierul Victor Ponta a luat cuvântul rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, Ioan-Aurel Pop. Acesta a declarat că profită de această ocazie pentru a "schimba" inscripţia din sala Auditorium Maximum a UBB din "Prin cultură la libertate" în "Prin cultură şi credinţă la libertate".


Asta da! Dacă avem multă credinţă poate ajunge una din universităţile româneşti în top 500 (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15550614-clasamentul-international-universitatilor-2013-patru-universitati-din-romania-sunt-incluse-top-800-mondial-cadere-100-pozitii-fata-anul-trecut.htm)
Patru universităţi din Romania sunt prezente în Clasamentul International al Universităţilor 2013. Prima instituţie de învăţământ superior românească inclusă în top 800 mondial este Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, care se clasează pe locuri între 700 - 800. Faţă de rezultatele de anul trecut, cele patru universităţi din România au căzut 100 de pozitii în clasamentul international.

Domnule Ioan-Aurel Pop, dacă se folosesc "credinţe" în loc de dovezi ştiinţifice învăţământul universitar românesc va dispare cu totul.



Update
Contactat pe facebook domnul rector a avut această reacţie:
Eu nu am vorbit de nicio schimbare a vreunei inscriptii, ci am spus ca si prin credinta (de orice fel, nu am zis credinte religioase) se poate ajunge la libertate. Credinta intr-o idee, inclusiv in ideea de Dumnezeu, te poate conduce la libertate. Probabil ca am fost gresit inteles. Se mai intampla.
I.A.Pop


Mulţumesc pentru răspuns.
În acest caz scuze. Voi face o erată în articol.
Pe de altă parte... Dubito ergo cogito, cogito ergo sum. Personal nu consider "credinţa" o valoare ci o substituire a efortului de înţelegere. Îndoiala, ne-credinţa, este motorul cunoaşterii. De fapt percep diferit credinţa de convingere, deşi dicţionarele le definesc ca fiind sinonime. Probabil deformare "profesională": http://profudereligie.blogspot.ro/2013/07/credinta-si-convingerea.html


7 decembrie 2013

Morala religioasă... sau lipsa acesteia

Un comentator ce se dovedește a fi foarte supărat postează asta:
Cat priveste religia in scolile de azi, ea chiar are ce cauta pt ca nu poti sa refuzi pur si simplu dreptul unor cetateni de a invata despre o anumita religie in scoala. Noi platim taxe si impozite si vrem sa avem dreptul de a invata religia ortodoxa sau catolica, sau neoprotestanta etc, asta in functie de componenta religioasa a comunitatii din respectiva zona a tarii.
Este adevarat ca nu e corect ca acei copii atei sau de alte opinii religioase sa fie nevoiti sa urmeze religia in scoala, iar statul trebuie sa gaseasca solutii valide si pt ei, ca doar si ei sunt cetateni cu drepturi egale si nu e normal sa astepte la usa pana terminam noi ora de religie. Dar asta tine de stat, de cei din conducere, nu de cetatenii obisnuiti. Statul trebuie sa-si respecte TOTI cetatenii, asa ca cei ce vor sa invete religie sa invete in continuare, iar pt cei care nu vor sa existe alte optiuni (ora de istoria religiilor, religiile lumii, sau o alta ora in care sa se predea alt obiect decat cel al religiei).
Nu poti sa-mi interzici tu sa fac religie in scoala. Tu ai doar dreptul de a cere o ora care sa inlocuiasca ora de religie in cazul persoanelor de alte opinii in privinta religiei. In felul asta, eu invat religie, tu inveti cu totul altceva si toata lumea e fericita. Eu nu-mi amintesc sa te fi pus cineva sef peste mine sau peste altii, asa ca nu imi spui tu mie ce pot si ce nu pot sa fac, pe banii mei. N-ai niciun fel de autoritate asupra mea sau asupra altuia, sa-ti fie foarte clar.
Mie imi este totusi clar ca tu nu esti un om de buna credinta, tu nu iti bazezi afirmatiile pe dovezi factuale si clare, ci pe interpretari izolate si lucruri scoase din context. Imi este clar faptul ca tu nu ai auzit de un principiu elementar in drept: "audiatur et altera pars (sa fie ascultata si cealalta parte)", tu nu doresti decat denigrarea credintei crestine si atat. Au fost oameni care ti-au adus mult mai multe dovezi si argumente pro crestinism decat mine, nici nu te-ai obosit sa-i iei in seama sau sa le raspunzi punctual la anumite idei si opinii pe care ei le infatisau.
Deci, nu cred ca mai merita sa-ti mai scriu ceva pe aici.


Să explicăm pe rând.
Mai întâi ideea că se învață despre o anumită religie. Fals. Nu se învață despre ci doar o anumită religie. Pentru a învăța despre este neceasară o imagine comparativă cu alte opinii religioase, o analiză. Una este să înveți despre înmulțire, de exemplu, și alta doar înmulțirea. Din păcate în școlile de azi nu se face religie în sens educațional ci în sens doctrinar. Se face propaganda religiei majorității (catehizare) și nu prezentarea fenomenului religios. De altfel chiar profesorii de religie recunosc că sunt propagandiști ai Bisericii Ortodoxe Române și că-i interesează mai mult „mântuirea sufletelor” decât dezvoltarea aptitudinilor de analiză a elevilor:
http://profudereligie.blogspot.ro/2012/02/profesorii-de-religie.html,
http://profudereligie.blogspot.ro/2012/11/un-profesor-de-religie-analizeaza-orele.html.

După ce ne-am lămurit că în școala românească se învață doar o religie trebuie să subliniem că nu „majoritatea” trebuie să stabilească care religie trebuie să fie prezentată elevilor doctrinar. De ce? Pentru că majoritatea este o situație de conjunctură și nu poate stabili valori ci opinii. Doar nu putem să spunem că într-un sat din Mureș protestantismul este corect, într-unul din Dobrogea este islamul, în București este ortodoxia creștină iar în Cluj este ateismul, de exemplu, pentru că majoritatea din acea zonă geografică este aşa.
Și asta dacă majoritatea este consultată. Este consultată majoritatea? Nu. Înscrierea la orele de religie se face din oficiu: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/10/elevii-la-ce-confesiune-vor-fi-inscrisi.html
Chiar dacă ar fi consultată majoritatea trebuie să subliniem că dictatura majorității nu este democrație, tot dictatură este. De altfel chiar tu ești un adept al audiatur et altera pars. Democrația înseamnă tocmai asta și nu impunerea cu forța a unei majorități. Ai dreptate aici: Statul trebuie sa-si respecte TOTI cetatenii, asa ca cei ce vor sa invete religie sa invete in continuare, iar pt cei care nu vor sa existe alte optiuni (ora de istoria religiilor, religiile lumii, sau o alta ora in care sa se predea alt obiect decat cel al religiei).
Numai că statul exact asta nu face. Nu întreabă dacă vrei să facă copilul tău religia unui singur cult sau istoria religiilor. Pentru că dacă ar întreba cu certitudine s-ar face istoria religiilor şi nu religie confesională, fie ea a "majorităţii". De altfel actuala lege a educaţiei a intrat pe uşa din dos, la insistenţele şi presiunile jegoase ale Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române semnate de Înalt Preasfinţitul Patriarh Daniel, în care posibilitatea de a face alte ore în schimbul orei de catehizare forţată a fost eliminată: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/01/lectia-de-religie.html. De ce crezi că a intervenit patriarhul? Pentru ca orice posibilitate de a scăpa cineva de prozelitismul deşănţat al Bisericii Ortodoxe din România să fie eliminată.

Problema nu este doar a statului (în care trebuie să funcționeze democrația și nu dictatura majorității) ci a fiecărui credincios. Nu văd de ce trebuie să se prezinte în școală religia lui. Normal ar fi ca asta să se întâmple la biserica la care se duce, nu în şcoala ce ar trebui să fie a tuturor elevilor, indiferent de apartenenţa religioasă a părinţilor lor. Copiii nu sunt creștini sau musulmani, atei sau budiști. Sunt, eventual, copiii unor părinți creștini, ai unor părinți musulmani sau ai unor părinți budiști. Ei devin cu adevărat creștini, musulmani, budiști (sau atei) doar după ce sunt educați să fie așa. Când se nasc copiii de fapt nu au nici o religie, doar părinții lor au, dacă au. Sau educatorii lor. Așa că este absurdă îndoctrinarea la ora de religie, mai ales că părinții acelor copii nu ştiu ce susţine doctrina pentru care profesorul de religie respectiv face prozelitism. De fapt părinţii, mai ales cei credincioşi cu adevărat, ar trebui să fie primii care să se opună îndoctrinării religioase în şcoală, pentru că ei sunt singurii care știu cum este religia lor și nu un profesor (propagandist) al unui anumit cult, chiar dacă acel cult se proclamă ca fiind deţinătorul Adevărului prin forţa "majorităţii".

Cât despre argumentele pro creştinism valid aştept un exemplu în clar pe care l-am ocolit sau ignorat.

25 noiembrie 2013

Binele şi Răul în manifestarea religioasă

Discuţia a plecat de la evenimentul de protest împotriva poluării sonore înfăptuite de biserici gândit şi promovat de Baraka B. Skulls: Isus VS Boxe şi apărut în grupul de polemici A.S.C.O.R.


- Dar nu trăim într-o ţară liberă?
- Libertatea se termină când deranjezi libertatea altuia. Atunci devii agresor. Aşa că manifestările religioase în public sunt agresiuni împotriva celor de alte opinii.
- Dar intr-un loc public ce fel de manifestări credeţi că trebuie să se întâmple?
- Zâmbete şi saluturi. Ajunge atât. Noi trebuie să fim buni şi altruişti pentru că suntem oameni şi trăim împreună, nu pentru că Dumnezeu ne ordonă asta.
- Eu cred ca toţi suntem buni dar diferenţa se face atunci când mulţumim: creştinii aleg să mulţumească Domnului iar ceilalţi "ştiinţei" sau lor personal
- Nu lui Dumnezeu trebuie să-i mulţumesc pentru că tu îmi zâmbeşti şi mă ajuţi, ci ţie trebuie să-ţi mulţumesc. Asta este probabil diferenţa dintre noi. Dar eu te ajut şi dacă tu vei mulţumi Dumnezeului tău şi nu mie. Dar îţi voi spune asta.
- Da, dar eu ştiu că fără Dumnezeu eu nu aş avea imboldul de a face binele, aşa că indiferent cine vă zâmbeşte sau vă ajută de fapt Dumnezeu îi dă acest gând minunat altfel s-ar comporta ca un om firesc.
- Asta-i diferenţa. Eu fac bine pentru că pot. Singur. Nu am nevoie de Dumnezeu pentru asta odată ce nu cred în el. Tu nu poţi să faci bine singură, îţi trebuie un imbold. După cum se vede este posibil ca în esenţă să fii o persoană rea (sau cel puţin neştiutoare) şi să nu poţi face bine decât dacă asculţi anumite porunci. Problema este că tu nu porţi nici o responsabilitate odată ce te aliniezi la ceea ce "crezi" că este corect (pentru că nu ai nici o dovadă că este cu adevărat corect odată ce nu decizi tu, ci asculţi de porunci). Aşa că riscul de a face rău în cazul tău este mult mai mare: poate că nu aceea este Cartea pe care trebuia s-o asculţi...

30 octombrie 2013

Virusul religiei, şcoala şi copilul tău

Copiii sunt sensibili la informaţiile ce le primesc şi sunt uşor de influenţat. Încă nu au formate conceptele de pericol, realitate sau situaţie ireversibilă. Din acest motiv adoră poveştile. Acestea sunt exerciţii de a cunoaşte realitatea, de a-şi forma mintea, de a experimenta ludic, în joacă, în condiţii de securitate. Pentru că poveştile nu sunt realităţi, sunt "doar nişte poveşti". Doar acolo există viaţă fără de moarte, minuni şi zâne bune.

Copiii sunt creduli, foarte creduli. Ei cred tot ceea ce le spun ceilalţi deoarece nu au nici un motiv să nu-i creadă. Atunci când cineva îi manipulează şi le arată că ar putea exista o lume fără moarte, în care cei dragi trăiesc veşnic şi sunt fericiţi, că Raiul există şi că e la o aruncătură de băţ, ei vor crede. La fel cum cred în Moş Crăciun. Necondiţionat. Mai ales că lumea "poveştilor" este o lume pe care, instinctual, şi-o doresc. Iar când Raiul nu mai este "doar o poveste" şi i se spune copilului că acesta este real el va lua în considereare cu adevărat această informaţie. De asta un copil, o fetiţă din Polonia pe nume Maria Kislo, s-a sinucis. Pentru a fi alături de tatăl său, în Rai: http://www.mirror.co.uk/news/world-news/maria-kislo-schoolgirl-found-hanged-2530189. Chiar "a crezut" că Raiul există. Pentru că nimeni nu i-a spus că este "doar o poveste". Şi cu cât sunt mai mici copiii, cu atât pericolul de a face gesturi necugetate este mai mare.

În România copiii sunt manipulaţi de foarte mici să creadă aceste bazaconii. Acum de la grădiniţă chiar. Acolo li se prezintă poveştile religioase ca fiind realităţi. Puteţi constata asta în articolul "Grădiniţele Tanacu". Toma Pătraşcu face o analiză pertinentă şi documentată despre cum se introduce în mintea copiilor aberaţiile religioase, aberaţii ce pot duce la uciderea unor oameni de către alţi oameni.

"La Tanacu s-a petrecut o crimă. Cinci oameni – un barbat şi patru femei – au torturat timp de trei zile o alta femeie; au torturat-o până la moarte. Paradoxal, nu-i vroiau răul; doreau s-o ajute.
Deşi bine-intenţionaţi, totul s-a sfârşit cu o crimă. Preotul şi cele patru călugăriţe nu au omorât-o pe Irina Cornici din răutate. Erau doar limitaţi, ne-educaţi, habotnici; nu erau răi. Dar au omorât-o…
[...]
Doamnele educatoare nu sunt rele, sunt doar limitate şi habotnice. Rău e în schimb sistemul care permite unor persoane limitate şi habotnice să-şi dea frâu liber înclinaţiilor. Rău este sistemul care a deschis drum larg în şcoli obscurantismului, ignoranţei şi misticismului.
Zimbardo identifica 7 factori ce favorizează apariţia Efectului Lucifer – supunerea oarbă faţă de autoritate, aderarea fără rezerve la normele de grup etc., dar poate cel mai important element este primul din lista: să faci prosteşte primul pas.
În urmă cu mai bine de două decenii, România a facut prosteşte primul pas: a lăsat Biserica să se infiltreze în şcoli, întâi la generală, apoi la liceu, de anul trecut la clasa pregătitoare. Rezultatul îl vedem astazi şi-l vom vedea mult timp de acum încolo."


Şi, doamne fereşte, e posibil să vedem în continuare rezultate asemănătoare sinuciderii Mariei sau uciderii Irinei.
Încă nu vă e frică? Să vă fie!


13 septembrie 2013

Ora de religie - situaţie de ilegalitate pentru cadrele didactice

Paradigma educaţională ar trebui să fie despre "cum" să gândească elevii şi nu "ce" să gândească. În România este pe dos. Orele de religie jertfesc "cum" pe altarul "ce"-ului ordonat de minister: Dumnezeul creştin, de preferat ortodox. Iar acestor directive li se alătură şi celelate materii sau profesori, cel puţin la modul tacit şi concesiv. Ştiinţa este aruncată la gunoi pentru a da dreptul unora să facă prozelitism religios în şcoală, deşi acesta este interzis de lege.

ASUR reînnoieşte campania de informare cu privire la absurditatea orelor de religie de tip confesional şi a ilegalităţii în care se află profesorii, diriginţii şi directorii de şcoală ce, din oficiu, consideră că elevii lor sunt toţi de religie creştin ortodoxă. Fals. Nu sunt. Aşa că, pentru a nu intra sub incidenţa legii, ar fi bine ca profesorii, diriginţii şi mai ales directorii să solicite la începutul anului şcolar o confirmare din partea părinţilor: dacă aceştia doresc ca odraslele lor să urmeze orele de religie de tip confesional şi cărei confesiuni preferă aceştia să fie arondaţi.

Pentru că:
Legea privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor (Legea 489/2006):
Art. 1. – (2) Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrară convingerilor sale, și nici nu poate fi supus vreunei discriminări, urmărit sau pus într-o situație de inferioritate pentru credința, apartenența sau neapartenența sa la o grupare, asociație religioasă sau un cult ori pentru exercitarea, în condițiile prevăzute de lege, a libertății religioase.
Art. 3. – (1) Părinții sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educația religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri.
(2) Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată fără consimțământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-și aleagă singur religia.
Art. 5. – (5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenența la culte, cu excepția desfășurării lucrărilor de recensământ național aprobat prin lege sau în situația în care persoana vizată și-a dat, în mod expres, consimțământul pentru aceasta.
(6) Este interzisă obligarea persoanelor să își menționeze religia, în orice relație cu autoritățile publice sau cu persoanele juridice de drept privat.

Aşadar...
Înscrierea din oficiu a unui elev la o anumită confesiune este ilegală.

Înscrierea elevilor la orele de religie fără un acord explicit din partea părintelui şi/sau elevului poate fi
încadrată în prevederile Art. 247 din Codul Penal.
Art. 247 Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi:
Îngrădirea, de către un funcţionar public, a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situaţii de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.



În cazul în care consideraţi, ca părinte, că este necesar ca al dumneavoastră copil să nu participe la orele de îndoctrinare religioasă, puteţi informa şcoala de acest fapt cu ajutorul documentului de mai jos:

Stimate Domnule Director/Stimată Doamnă Directoare,
  
 Prin prezenta, subsemnatul/subsemnata _____________________________________, mama/tatăl elevei/elevului ______________________________, din clasa _______, a Şcolii/Liceului/Colegiului/Grupului Şcolar_____________________, vă aduc la cunoştinţă că, în conformitate cu prevederile art. 29 din Constituţia României, ale art. 25 din Legea 272/2004 privind drepturile copilului, ale art. 18 din Legea nr. 1/2011 a învăţământului, în anul şcolar ____/____ fata mea/băiatul meu nu va participa la orele disciplinei confesionale Religie şi astfel vă rog să dispuneţi măsurile legale care se impun!

          Vă mulţumesc!                                            Data
          Nume şi prenume părinte                          
          Semnătură

Domnului Director/Doamnei Directoare al/a Şcolii/Liceului/Colegiului/Grupului Şcolar ___________________________________________________________________

Iar pentru ca acesta să nu aibă o "fereastră" de inactivitate la mijlocul programului se poate solicita ca ora de religie să fie la începutul sau sfârşitul programului cu acest formular:

Stimate Domnule Director/Stimată Doamnă Directoare,
  
  Prin prezenta, subsemnatul/subsemnata _____________________________________, mama/tatăl elevei/elevului ______________________________, din clasa _______, a Şcolii/Liceului/Colegiului/Grupului Şcolar_____________________, ţinând cont de prevederile internaţionale, constituţionale şi naţionale privind dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie şi de cele ale legislaţiei privind educaţia şi ale legislaţiei privind drepturile copilului, având în vedere faptul că fata mea/băiatul meu nu frecventează cursurile acestei discipline facultative, vă rog ca în realizarea orarului pentru anul şcolar ____/____, la clasa _______, să treceţi diciplina Religie prima sau la ultima oră din ziua respectivă.
         
Vă mulţumesc!                                                                 Data
          Nume şi prenume părinte                        
          Semnătură


Domnului Director/Doamnei Directoare al/a Şcolii/Liceului/Colegiului/Grupului Şcolar ____________________________________________________________________

28 august 2013

Dumnezeu - rezultat al evoluției memetice

Articolul se leagă de cel anterior, în sensul că trebuie aflat în prealabil de ce Dumnezeu este o memă și cum funcționează replicarea memetică.
Dar cum viața o ia înaintea gândirii mele limitate, provocarea a venit din spațiul multifuncțional al facebook-ului, de aici: „poate Dumnezeu sa faca o piatra atat de grea incat sa nu poata sa o miste/ridice?”
Un frumos răspuns îl dă Avram A Nitu: Atotputernicia lui Dumnezeu înseamnă puterea de a face tot ce e intrinsec posibil, nu de a face intrinsec-imposibilul. Lui Dumnezeu îi poţi atribui miracole, dar nu şi lucruri fără noimă. Asta nu înseamnă o limitare a puterii sale. Spunînd „Dumnezeu îi poate da făpturii liber-arbitru şi în acelaşi timp îi poate refuza liberul-arbitru”, n-ai reuşit să spui nimic despre Dumnezeu; combinaţiile de cuvinte fără sens nu capătă dintr-o dată înţeles doar fiindcă aşezăm înaintea lor cele două cuvinte „Dumnezeu poate”. Rămîne adevărat că toate lucrurile îi stau în putinţă lui Dumnezeu: imposibilităţile intrinseci nu sunt lucruri, ci non-entităţi. Nu-i stă în putere lui Dumnezeu mai mult decît celei mai slabe dintre creaturile Sale să ducă la îndeplinire deodată două alternative ce se exclud reciproc; nu fiindcă puterea Sa ar întîlni un obstacol, ci fiindcă lucrul lipsit de noimă rămîne lipsit de noimă, chiar atunci cînd i-l atribuim lui Dumnezeu.
Bună pledoaria!

Iată și răspunsul meu:
Dacă Dumnezeu se supune reglementărilor raționale, a acțiunilor cu sens, atunci ar fi trebuit și să-și recunoască limitele și să-l reconstruiască pe Adam. Nu de alta, dar acesta a ieșit cam greșit, odată ce a căzut în păcat. În plus, întotdeauna un bun creator va face o a doua creație mult mai performantă decât prima, având la îndemână experiența câștigată. De ce nu a făcut asta? Pentru că mitul Dumnezeu nu a trebuit, la nașterea sa, să rezolve aceste tipuri de raționamente. Aceste raționamente au apărut abia când umanitatea și-a dat seama că Dumnezeu este unul dintre mituri, exact ca și Zeus, Zarathustra, Zamolxis sau Quetzalquatl.

Și totuși, poate Dumnezeu să construiască o piatră pe care nici el însuși să n-o poată ridica?
Răspunsul este DA!!!
Dar nu dacă este Dumnezeu ca imobila și dogmatica idee a unei divinități „perfecte” ci dacă este una dintre cele mai fascinante și extraordinare situații naturale, dacă este viu, dacă se reproduce și se supune prin simpla sa existență legilor naturii, de selecție, adică dacă evoluează, ca o specie. Dacă este „perfectibil” și nu perfect.
Atunci ar putea să construiască o piatră pe care nici el nu o poate ridica în acel moment, dar va putea, cu siguranță, să evolueze pentru a ridica piatra, în viiitor.

În ultimă instanță chiar asta s-a întâmplat. Imaginea divinității, care este o memă, se supune legilor selecției în mediul cultural conform unor mecanisme asemănătoare celor la care sunt supuse genele în mediul bio-chimic. Această memă trebuie, pentru a supraviețui și a se multiplica eficient, să se învelească, să se întovărășească cu alte meme, cu alte idei, pentru a construi o structură complexă și ușor de mimat. (Memele în sine nu au voință proprie, ideile nu au conștiință, doar că acele idei ce se coagulează cu altele compatibile și capabile a se copia eficient supraviețuiesc, celelalte dispar. Este aceeași situație ca în cazul genelor.) Trebuie și să găsească structurile materiale de transmitere și revelare eficiente și destul de funcționale pentru o bună copiere cu șanse de supraviețuire. Din acest motiv Dumnezeul iudaic, al Genezei, absurd, egoist, ranchiunos și violent, devine în timp Dumnezeul creștin, recalibrat, mai altruist, mai rațional și chiar uman în a găsi soluții morale. Pentru asta a fost nevoie nu numai de o nouă paradigmă, de un Ioan Botezătorul, Isus și Maria-Magdalena, dar a fost nevoie și de noi structuri, de capsule sociale conforme noii idei, de Biserică. A avut nevoie de un Toma de Aquino, Martin Luther, Jan Hus și nenumărați alții. Asta nu înseamnă, ca și în cadrul ființelor vii, că vechea specie s-a transformat pe de-antregul în noua specie. Doar că aceasta a evoluat separat, în alt sens, iudaismul existând în continuare, precum și rudimentarele biserici conservatoare, fiecare cu Dumnezeul ei, deși susțin că ar fi unul și același. Binențeles că sunt și Dumnezei dispăruți, exact cum sunt și specii de viețuitoare dispărute: religiile arhaice, păgâne, ale aborigenilor, ucise de noile idei cu aceeași ardoare cu care erau uciși și purtătorii lor. De obicei spargerea paradigmelor se lasă cu victime.

Acum cunoașterea umană, și prin asta imaginea întregii existențe, suferă de o evoluție mult mai rapidă datorită științei decât ceea ce pot întreprinde exegeții religiei. O schimbare radicală îi prinde nepregătiți atât pe simpli enoriași cât și pe inițiați. Nu mai vorbesc de capii bisericii, complet vasali ideilor statice despre divinitate. De înțeles atitudinea lor odată ce au ajuns acolo datorită vechilor structuri și idei. Un alt Dumnezeu mai „perfectibil”, dinamic, conform noilor paradigme filosofice, nu poate veni decât cu o nouă religie, cu o nouă structură socială. Nu ajunge doar ideea în sine, indiferent cât de apetisantă ar fi ea, este necesară o nouă „biserică”...
Numai că viteza pe care o are cunoașterea științifică doboară orice tendință de coagulare a unei viziuni conforme cu aceasta. Nu apucă filosofii să pună întrebările necesar a fi dezbătute la un moment dat că știința are deja nu numai răspunsurile ci și noi orizonturi de cercetat.
Dumnezeul perfect nu are sens pentru că sensul în sine este reinventat.
De fapt Dumnezeu, ca reper, este perimat, ineficient, anchilozat.
Dumnezeu e mort.

24 august 2013

Dumnezeu este o ipoteză ineficientă. Și periculoasă.

Ideea de Dumnezeu ca entitate divină, primordială, conştientă, cu voinţă proprie şi scop, este un virus. Un virus cultural. O idee ce înrobește unele mințile în folosul propriu. Chiar cu prețul distrugerii celor pe care i-a infestat. Ideii Dumnezeu puțin îi pasă de oameni, singura sa „grijă” este de a se copia în creierele altora, de a supraviețui în această lume a ideilor, în mediul cultural. Asta nu este o conduită specifică memei Dumnezeu, toate memele au această aptitudine. Sunte „egoiste”.

O memă nu trăiește singură printre celelalte idei, nu este perfect delimitată de restul conceptelor și nu este perfect identificabilă. Într-un creier nu poate exista o singură memă, o singură idee. Acestea vin în pachete complementare, interconectate. La fel ca şi genele ce declanşează în fenotip anumite însuşiri, blocând alte lanţuri genetice, şi memele sunt construite pe baza unor pre-judecăţi, a unor meme existente deja în conştiinţa noastră. Dumnezeu vine cu pachetul său de idei, sedimentându-se în mintea noastră predispusă a gândi într-un anume fel conform configurării biologice de bază. Suntem vasali autoritarismului, ascultând de ceilalţi, deoarece ascultarea ne-a ajutat în vremea în care mintea noastră era lipsită de gândurile proprii, copii fiind. Tot atunci am înmagazinat anumite ritualuri, copiate (proces specific procesului memetic) de la ceilalţi în virtutea unor tradiţii "verficate" de antecesori. Dacă mai avem şi "norocul" unor trăiri speciale puse în cârca supranaturalului avem pachetul complet (revelaţie, autoritate, tradiţie) pentru a fi victime sigure ale virusului divin.

Această configurare face ca virusul Dumnezeu să fie uşor de copiat de mintea noastră, mai ales că este uşor de reprodus de celalţi şi de către noi. De altfel la noi ajung două tipuri de meme din zone diferite valoric: memele ce se copiază uşor (de exemplu un ritm muzical simplu şi repetitiv) şi memele ce înmagazinează imaginea corectă a realităţii, adică cele ce funcţionează indiferent dacă sunt uşor sau greu de copiat (exemplu: ideea corpurilor ce "cad" - gravitaţia). Din păcate doar ideile uşor de copiat sunt accesate de majoritatea populaţiei. Asta pentru că memele complexe, cum sunt teoriile ştiinţifice, sunt dificil de copiat şi înglobat în mintea noastră, având nevoie pentru asta de alte şi alte meme ce pun baza înţelegerii (nu putem pricepe teoria relativităţii, memă conformă cu realitatea, dacă nu avem bazele fizicii şi matematicii necesare pentru asta).

În consecinţă ideea Dumnezeu este o memă uşor de copiat, având predispoziţiile bio-culturale amintite anterior, deşi nu are nici un fel de dovadă a conformităţii sale cu realitatea. Tocmai datorită acestei eludări a dovezilor "Dumnezeu" este împachetat în alte şi alte meme justificatoare ce completează lipsa de informaţie reală: existenţa sufletului, a unei energii supranaturale, a precederii materiei de către conştiinţă etc. Întreaga configurare o putem numi ca fiind specifică "gândirii magice" antagonică "gândirii raţionale" bazate pe dovezi. Penuria de evidenţe din gândirea magică generează, datorită nevoii de a avea răspunsuri, noi şi noi virusuri informaţionale. Dar aceste răspunsuri vor fi tot de acelaşi tip: lipsite de dovezi dar facile copierii. Pe lângă asta " Dumnezeu" se împănează şi cu alte tipuri de meme ce-l protejează de eventuale destrămări: de exemplu "diavolizarea" celor ce susţin teoria ştiinţifică a evoluţiei (chiar dacă aceasta este conformă cu realitatea) deoarece contravine ideii că "omul este creaţia lui Dumnezeu" (care este o memă conexă). De altfel şi mema de "Diavol" este o memă conexă la cea de divinitate, fiind necesar a fi inventată şi reprodusă în scopul conservării virusului "Dumnezeu". Astfel Dumnezeu ajunge, prin memele sale conexe, să subjuge mintea adeptului, respingând alte idei chiar dacă acestea sunt conforme realităţii. Credinciosul proprovăduieşte ideea de divin doar în virtutea supravieţuirii acestei idei, făcând abstracţie de interesele sale şi ale altor oameni, confiscând abuziv morala şi evitând umanismul. Întrucât pachetul este completat de conceptul de jertfă, de martiraj pentru idee în sine, sinucigaşii religioşi (concreţi sau ideatici) sunt dispuşi la orice soluţii. De altfel cele trei mari religii monoteiste (iudaismul, creştinismul şi islamul) proclamă ca scop final nu o existenţă mai bună pentru toţi oamenii ci o "împărăţie a lui Dumnezeu". Credinciosul, bolnavul de divinaţie, suferindul de automanipulare, se transformă într-un fanatic religios, în habotnicul opac la realitate şi subjugat intereselor virusului "Dumnezeu", refractar la evidenţele şi dovezile ce contravin supravieţuirii acestei "particule de informaţie culturală".

17 iulie 2013

Credinţa şi convingerea

Dicţionarele consideră cele două cuvinte sinonime, dar eu fac o diferenţiere.
Ideea a copt de mai multă vreme în capul meu, mai ales la interpelări de genul celei de aici:
Parintele care ne preda religia la clasa (ma rog, era ora deschisa) ne spunea:
"Atat timp cat crezi in ceva, orice, oricine, nu esti ateu."
Argumente? Vrai ou faux? Ma pusese pe ganduri la inceput...


Credinţa este un exerciţiu de opinie proprie, de voinţă, în sensul că poţi avea credinţe care să nu necesite dovezi sau evidenţe, uneori chiar în ciuda lor.
Convingerea nu este fortuită (întâmplătoare), este o situaţie oarecum „de forță”, este ceva ce te obligă să iei în considerare acel fapt, care "convinge" prin dovezi şi efecte previzibile.
Cel mai bine se vede asta când transformăm substantivele în verbe, în acţiune. "A convinge" (pe altcineva) este o acţiune prin care se impune o idee, pe când "a încredinţa" este o acţiune prin care se solicită acceptarea unei idei.
În consecinţă noi suntem "convinşi" de anumite situaţii, care nu implică neapărat o divinitate dar care sunt pentru noi evident conforme cu realitatea, dar putem avea şi "credinţe" (că există divinitate, de exemplu) la care nu avem dovezi care să ne oblige să luăm în considerare asta.

O analogie favorită mie este credinţa copiilor în existenţa lui Moş Crăciun. Este evident că Moş Crăciun nu există, dar copiii cred că el este la fel de real ca şi gravitaţia. Aceştia de fapt sunt "convinşi" prin manipularea pe care o fac cei din jur să "creadă" falsele dovezi. Dar, deşi copiii nu sunt obligaţi sau manipulaţi de cineva să ia în considerare fenomenul căderii de la înălţime, de exemplu, atât predispoziţia genetică cât şi informaţiile transmise de cei din jur şi experimentările proprii îi ajută să ajungă la "convingerea" că  lucrurile cad. Şi de la înălţime mare cad cu o forţă ce le-ar putea distruge. Chiar dacă nu înţeleg pe de-a-ntregul cum funcţionează sau ce este gravitaţia tot sunt "convinşi" de realitatea ei. Toţi avem "convingerea" că gravitaţia funcţionează şi nu este doar o "credinţă" infantilă, ca cea în Moş Crăciun, ce urmează să o piardă după ce vor avea destule evidenţe cu privire la lipsa de noimă a acesteia. Să nu credem că nu sunt "convinşi" şi de realitatea existenţei lui Moş Crăciun. Mai ales că sunt atât de multe "evidenţe" şi "dovezi" ce demonstrează asta. Au grijă adulţii din jur de asta.
Pare să fie o situaţie similară cu a unor religii contemporane? Cu Dumnezeu, de exemplu? Analogia nu este întâmplătoare...

O suplimentare a modului în care se foloseşte "credinţa" şi "convingerea" aici: http://korallion.blogspot.ro/2013/03/credinta-si-religie.html

8 iulie 2013

Ateii ca avocaţi ai diavolului...

Într-un mod absurd, unii adepţi ai lui Dumnezeu vor să ucidă sau sunt gata să o facă. De curând la Iaşi un schizofrenic a încercat detonarea unei bombe, presupun că la îndemnul unui dumnezeu, cu care vorbea curent. Acum un an o femeie ce discuta des cu dumnezeu şi-a ucis unul dintre copii, decapitându-l. Chestiunea este că nu numai omul de rând, singur, cade în capcana unei false divinaţii, ci chiar şi reprezentanţi ai clerului sau persoane cu o strânsă legătură cu Dumnezeu, cum este crima înfăptuită de mai multe măicuţe împreună cu preotul mănăstirii de la Tanacu.
De unde se vede că fiecare ne raportăm la Dumnezeu în mod diferit. Sau, altfel spus, fiecare vede un Dumnezeu diferit, după cât e de întreg la minte. Aici toată lumea trebuie să-mi dea dreptate şi să accepte ideea că, fiind prea mici pentru a cuprinde divinitatea, este posibil ca, personal, să ne înşelăm atunci când încercăm să comunicăm cu Dumnezeu şi fie să comunicăm cu un dumnezeu greşit, fals, fie să vorbim cu un Dumnezeu inexistent, posibil doar cu o imagine construită de noi înşine, ceea ce ne face cu adevărat bolnavi, mai ales dacă ne mai şi răspunde.

Aşa că este foarte dificil, poate chiar imposibil, să descoperim între credincioşii adevăraţi şi sănătoşi care vorbesc cu Dumnezeu pe credincioşii bolnavi care vorbesc cu Dumnezeu. Numai că sunt unele persoane cu adevărat capabile de a descoperi asta. Nu dacă persoana care vorbeşte cu Dumnezeu este schizofrenică sau nu, de asta se ocupă medicii psihiatri, ci dacă acel Dumnezeu cu care stăm noi de vorbă este Dumnezeu cu Adevărat sau doar o iluzie de-a noastră. Aceştia sunt ateii.

Mulţi credincioşi declară că "Ateii sunt avocaţii diavolului! Însă diavolul a fost lăsat liber să ne încerce credinţa până la sfârşitul veacului."
Se face o mare, mare greşeală, dacă se interpretează această idee precum că ateii sunt în slujba Satanei. Fals! A fi avocatul diavolului este situaţia în care te pui în partea cealaltă pentru a înţelege problema în ansamblu, pentru a sesiza toate aspectele şi pentru a avea acces la eventualele contradicţii înainte ca acestea să apară. Aşa că a fi "avocatul diavolului" este o situaţie plină de responsabilitate, ce arată tocmai capacitatea de a înţelege "partea adversă" şi de a avea astfel premisele unei soluţii corecte. De fapt ateii sunt o specie aparte.

Ateii sunt sanitarii religiei. Adică sunt oamenii ce au curajul şi puterea de a arăta care sunt dumnezeii falşi. Pentru asta iau la rând fiecare duh, spirit, zeu, idee religioasă sau dumnezeu şi îl confruntă cu ceea ce este măsura tuturor lucrurilor: raţiunea. Pentru asta riscă să ajungă în iad, dacă Dumnezeul ce a construit iadul există şi se pune cu el. Vă daţi seama ce riscă un ateu? Din dorinţa de a vă ajuta să înţelegeţi dacă al vostru dumnezeu este chiar Dumnezeu, riscă se ia la trântă chiar cu Divinitatea Reală. Să fim serioşi, Dumnezeu (şi aici mă refer la Dumnezeul cel Adevărat, nu la falşii dumnezei ce parazitează minţile schizofrenicilor) nu are nevoie de apărători. La puterea Sa orice potrivnic i-ar sta în faţă ar fi ca şi inexistent. Cât l-ar costa pe Dumnezeu să-l arunce în Focurile Gheenei pe ateul insignifiant? Cu toate acestea se pare că nu o face. Sau nu o face imediat. De ce? Pentru că Dumnezeu cel Adevărat ştie că ateii sunt de fapt în slujba Lui. El ştie că dacă în mintea unui credincios există o idee despre dumnezeu care nu rezistă la atacul raţional al ateilor, înseamnă că aceea idee este de fapt o idee greşită şi nu-L reprezintă chiar pe Dumnezeu.

Ateii sunt puternici. Pentru că numai un om puternic îşi permite să se pună cu duhurile necurate, cu falşii dumnezei sau cu ideologiile toxice, pe faţă, fără nici o altă armă decât raţiunea.
Numai că ateii riscă enorm. Pot fi ucişi de schizofrenici, care sunt la fel de religioşi ca şi cei sănătoşi. Sunt zilnic înjuraţi, blamaţi, urâţi. Şi mai ales riscă să nu ajungă în Rai. Pentru curajul lor de a se pune cu falşii dumnezei riscă să ajungă în Iad. Ăsta da curaj.

Ateii sunt eroi.

6 iulie 2013

Biblia - geneză şi metamorfoză IX

Religiile bazate pe Biblie au o mare problemă. Ca orice alte religii cu pretenţii de explicare a naturii dau greş. Şi ca orice alte religii, dogmatice fiind, persistă în greşeală.

A cunoaşte natura, chiar şi la nivel individual, empiric, este un proces în care elementele corespunzătoare evidenţelor sunt păstrate iar cele necorespunzătoare eliminate. În mare, acesta este tipul de cunoaştere ştiinţific, mecanismul modern fiind de fapt doar forma eficientizată de a ajunge la concluziile cele mai apropiate de realitate. Din acest motiv, al faptului că totul este supus analizei şi revizuirii, cunoaşterea pare incertă, teoretic existând posibilitatea ca o anumită situaţie să demonstreze că un întreg ansamblu de legităţi sunt eronate şi că de fapt nu cunoaştem nimic. Nu este chiar aşa. Întradevăr, ştiinţa, ca formă de cunoaştere, are atributul valoros de a putea fi verificată. Adică poate fi analizată o situaţie şi demonstrat ca fiind, cel puţin teoretic, falsă. Are calitatea de a-i putea fi infirmate concluziile. Dar tocmai acest lucru dă putere, deoarece realitatea în sine este stabilă şi atunci cunoaşterea ei prezintă adevăruri stabile, evidenţiabile şi evidenţiate. În consecinţă, acest tip de cunoaştere, ştiinţific, are un "nucleu dur" de adevăruri bine şi solid explicate, deşi aceste sunt supuse, în continuare, posibilităţii de a fi verificate oricând şi, ipotetic, infirmate.

Nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul "cunoaşterii" de tip mistic, religios. Informaţiile emise sunt considerate, din start, universal şi absolut valabile, fără a mai trece prin procesul de verificare. Biblia conţine aceste tipuri de  informaţii, bazate pe revelaţii intrate în tradiţie şi impuse cu autoritate, dar care nu pot fi verificate. Numai că Biblia este şi dogmă, adică este de neschimbat, interzis a fi revizuită. Asta duce, în timp, la situaţii de-a dreptul contrare cunoaşterii, în care evidenţele descoperite intră în conflict direct cu dogma impusă de Biblie. De fapt Biblia rămâne într-o zonă de necunoaştere, generând conflictul cu evidenţele descoperite.

Ce se întâmplă cu noi, oamenii care vieţuim între aceste două situaţii? Cei mai mulţi dintre noi facem o sănătoasă şi eficientă selecţie, acceptând că Biblia nu are valoare reală în ceea ce priveşte cunoaşterea naturii. Acolo suplinim cu informaţiile primite pe căi ştiinţifice, înlocuind erorile Bibliei. Cel puţin în zona în care educaţia şi experienţa personală ne-au demonstrat că aceasta se înşală. Uneori chiar clerul purcede la asta, modificând cuvintele Bibliei pentru a fi conforme cu realitatea, după cum am subliniat aici: Biblia - geneză şi metamorfoză V ... sau Sfânta Scriptură - despre rotundul pământului....

Am spus "cei mai mulţi", nu "toţi". Sunt unii, puţini, întradevăr, atât de absurzi, atât de rigizi în dogma biblică, încât iau cuvintele biblice fără nici un fel de discernământ. Unul dintre ei este Stefan Brozban. Iată ce-mi scrie acesta, personal, din dorinţa de a-şi ajuta confraţii într-ale ortodoxiei:
Stefan Brozban
ia da-mi si mie din Biblie unde spune de liliac ca este pasare si unde spune de balena ca e peste
Profu' de Religie
Se spune "te rog frumos".
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=17&cap=14#18
şi
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=47&cap=11#19
pentru liliac
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=40&cap=2
este povestea cu peştele cel mare. Singurul animal ce seamănă cu peştele şi care putea fi atât de mare ca să-l înghită întreg pe Iona sunt balenele.
Stefan Brozban
Balena poate nu ai auzit dar nu poate inghiti decat pesti mici, pentru ca are fanoane, adica niste oase transversale care . Daca asta nu o stiai ca se invata la gimnaziu, vai de stiinta ta. Si acolo nu spune nimic de balena. Cauta definitia fanoanelor si cauta anatomia balenei sa vezi. Acel peste se numeste chit, nicidecum balena. Argument deci total invalid.
Of, of, of, Ştefane, Ştefane! Ai la dispoziţie un instrument excelent de verificare şi analiză, dar nu-l foloseşti deloc. Balena este acel peşte pomenit în Biblie, tocmai pentru că-i mai spune şi chit, după terminologia slavonă, cea care a adus ortodoxia pe meleagurile noastre:
CHIT, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ. Sursa: DEX '98 (1998)

Despre liliac asa este, ii spune pasare. Dar oare pe vremea lui Moise se facuse impartirea in reptile, pasari, mamifere etc? Nu se facuse. Aceasta impartire s-a facut mult mai tarziu. In Biblie multe lucruri sunt facute cu pogormant, daca stii ce este ala. Adica Dumnezeu trebuia sa se faca inteles unor fiinte cu capacitate limitata, cum este omul. De multe ori Iisus Hristos a vorbit in pilde despre Imparatia Cerurilor, si asta ca sa se poate intui. Si pe satana l-a inchipuit ca pe un sarpe dar el este duh, nu are corp material. Biblia nu a vrut sa fie un tratat stiintific extraordinar de precis ci istoria poporului evreu pana la venirea Mantuitorului Hristos, pe care o si anticipeaza (VT) si Evanghelia lui Hristos, Noul Legamant. Ca sa le spuna evreilor ca liliacul este mamifer trebuie sa se apuce Dumnezeu sa faca bilogie cu ei. Porunca era clara: nu manca liliac. Inca o data argument invalid.
În sfârşit, o veste bună. Suntem împreună de acord că liliacul este mamifer şi nu pasăre. Numai că, după cum scrie în Biblie, împărţirea în reptile (târâtoare), păsări şi mamifere (animale, fiare sălbatice) se făcuse încă din primele versete, de la Geneză, cap 1. Biblia se vrea un tratat de biologie, chiar dacă suntem de acord că nu este. De asta şi hotărăşte ca unele animale sau plante să nu fie mâncate, tocmai pentru că se crede infailibilă în biologie (anatomia şi fiziologia omului fac parte din biologie).
Dar dacă Biblia nu este un tratat de biologie atunci de ce trebuie să o luăm în considerare în ceea ce priveşte apariţia, evoluţia şi fiziologia lumii vii? Spui că Biblia s-a adresat pe înţelesul oamenilor de atunci şi că ea trebuie interpretată? În acest caz selecţia naturală trebuie să fie interpretarea Bibliei prin care vieţuitoare mai simple generează urmaşi ce devin vieţuitoare mai complexe. Adică nu este tratat de biologie dacă spune că liliacul este pasăre dar este tratat de biologie când spune că omul este construit din lut.
Şi încă o inadvertenţă. Probabil ai vrut să spui pogorământ şi nu pogormant. Numai că asta înseamnă cu totul altceva decât laşi să se înţeleagă. Pogorământ = Exceptie sau concesie facuta in unele cazuri de abatere de la normele legale. Este practicat de ierarhii Bisericii ortodoxe in cazuri exceptionale, prin derogare de la prevederile canoanelor. În unele cazuri se foloseşte şi pentru a accepta mâncarea unor anumite alimente sau animale.

Si contrar a ce spune stiinta, pamantul nu se roteste, nici macar nu se misca. Pamantul sta si soarele se misca in jurul lui. Asta s-a si demonstrat experimental cu experimentul Michelson-Morley care cauta viteza pamantului in eter. Au gasit-o egala cu zero. Pamantul e facut inaintea tuturor stelelor si planeteleor, inclusiv inaintea sorealui. Soarele e facut in ziua a 4-a a creatiei, pe cand pamantul este intr-un timp nedefinit inainte de orice creatie materiala. Pe ce te bazazi cand spui ca pamantul se invarte? Stii cu ce viteza spune stiinta ca se invarte? Cu 1500 de mile pe ora. Adica daca eu arunc perfect vertical o minge in sus si sta in aer cateva secunde ar trebui sa cada in alt loc, nu in locul din care a cazut. Daca iau un pahar de apa si il las intr-un loc suprafata apei va fi perfect orizontala si nu va prezenta nici urma de miscare cum ar trebui sa prezinte daca pamantul se misca. Valabil de ex cu o racheta de mici dimensiuni care poate sa stea cateva minute in aer. La cadere ar trebui sa cada peste catevz zeci de km mai departe de locul initial, dar nu o face. Ai putea sa imi argumentezi ca se misca cu tot cu atmosfera, ca asta e argumentul vostru clasic. Dar nu e valid, pentru ca se stie din legile fizicii ca un gaz nu se tine de un solid cand solidul se misca. Ori atmosfera este gaz, iar pamantul este un solid. Asa ca atmosfera de la atata miscare s-ar fi evaporat de mult in spatiu, dar nu a facut-o. O sa spui ca e atrasa de gravitatie. Stiinta habar nu are ce este aia gravitatie. Nu are o definitie precisa, nu stiu cum sa o clasifice. E definita in functie de massa si massa in functie de gravitatie.
Daca ar fi gravitatie sa tina atmosfera inspre centrul pamantului, tot ce e foarte usor ar cadea la suprafata pamantului si noi nu am putea respira. Contra gravitatiei este si simplul fapt ca plantele cresc in sus, nu raman datorita gravitatiei la pamant. Gravitatia nu stim exact ce este, dar nu e nici ce spune stiinta. Gaurile negre, de vierme, si alte bazaconii sunt pur si simplu speculatii si chiar unii fizicieni au spus ca teoria lui Einstein are mari lacune si e falsa.http://www.youtube.com/watch?v=bRoYZSbbp_U
Aici te rog să faci un experiment. Să te urci într-un vehicul care se deplasează uniform şi să dai drumul unei greutăţi. Conform a ceea ce tu susţii ar trebui ca obiectul să cadă mai spre spatele vehicolului, odată ce vehicolul se mişcă. Dar, surpriză, acesta va cădea perfect vertical, exact în locul din vehicol deasupra căruia am dat drumul greutăţii. De ce oare? Pentru că atât vehicolul cât şi obiectele din interior formează acelaşi sistem inerţial, adică sunt în repaus unul faţă de celălat. Toate obiectele de pe Terra, împreună cu planeta în sine, formează acelaşi sistem inerţial. Aşa încât indiferent cât de repede sau încet s-ar mişa Pământul faţă de Soare pentru cei ce stau pe Pământ senzaţia este că acesta nu se mişcă, la fel cum este pentru cei ce stau în vehicolul ce se deplasează cu viteză constantă. De asta o greutate aruncată vertical cade în acelaşi loc.
Ah, cade. Oare de ce cade? Pentru că este atrasă de Pământ? Adică cum "este atrasă"? Aha, este acolo o forţă ce nu o lasă să se ridice prea mult. Am putea să-i spunem acelei forţe gravitaţie?
Datorită gravitaţiei nu numai atmosfera stă "lipită" de Pământ (gravitaţia Pământului atrage nu numai corpurile solide dar şi atomii sau moleculele de gaz, adică atmosfera), dar şi Luna formează împreună cu Pământul sistemul planetar terestru ce se roteşte în jurul Soarelui. De ce nu rămâne în urmă atmosfera când Pământul se mişcă? Pentru că dincolo de atmosferă nu exisă materie destul de densă pentru a se freca de gazele atmosferice astfel încât să le smulgă din atracţia gravitaţională a Pământului. Ba chiar, datorită acesteia, Pământul se tot îmbogăţeşte cu materie: meteoriţi sau alte particule ce sunt capturate de câmpul gravitaţional terestru.
Cât despre experimentul Michelson-Morley trebuie să spunem că acesta a demonstrat, de fapt, că eterul nu există şi nu că pământul e static: http://ro.wikipedia.org/wiki/Experimentul_Michelson-Morley. Adică este exact invers de cum susţii tu.

Ca o concluzie, Biblia este o carte tare proastă. Nu este cunoaştere. Atât în ceea ce priveşte biologia cât şi în ceea ce priveşte fizica sau orice altă ştiinţă (adică lucruri ce se pot verifica). Dacă este atât de lipsită de încredere în ceea ce se poate verifica de ce credeţi că are credibilitate în chestiuni ce nu se pot verifica, cum ar fi apariţiile unor duhuri, revelaţiile unora sau minunile altora?
Pentru că Biblia vine la pachet cu sentimente egoiste dar plăcute, cum ar fi ideea că eşti nemuritor, că dacă faci unele lucruri vei fi fericit, că universul este construit special pentru tine.

22 iunie 2013

Calitatea unor profesori de religie

Sunt multe feluri de oameni şi profesorii de religie nu fac excepţie. Sunt unii mai buni, alţii mai răi. Unii cu tact pedagogic, alţii au chemare catehetică. Unii chiar sunt destul de citovi pentru a înţelege că au ajuns să facă propagandă deşănţată şi imorală şi iau atitudine (http://profudereligie.blogspot.ro/2012/11/un-profesor-de-religie-analizeaza-orele.html). Dar mai sunt şi alţii, excepţii, sper, ce fac de ruşine nu numai ideea de profesor dar şi cea de creştin, de ortodox, şi chiar cea de om. Unul dintre ei este profesorul de religie Vâju Mihai de la Școala cu clasele I – VIII ”Adrian V. Rădulescu” din Murfatlar. În cadrul grupului Ortodoxia şi Ateismul am purces la a aduce câteva informaţii suplimentare cu privire la opiniile asupra familiei şi de ce nu trebuie să interzicem unora dreptul de a organiza o familie. Şi aici am prezentat câteva paragrafe testamentare cu spusele lui Iisus, deoarece se considera apriori că familia este o structură specifică creştinismului:

Profu' de Religie Iată cum susține familia Iisus:
31. Şi au venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El ca să-L cheme.
32. Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au zis unii: Iată mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară. Te caută.
33. Şi, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea şi fraţii Mei?
34. Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei.
35. Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.
Cap. 3 Marcu, cap. 12 Matei, cap. 8 Luca. Numai Ioan nu spune nimic despre acestă întâmplare. Puțin îi păsa lui Iisus de familie, mamă, frați sau surori. El dorea numai ca oamenii să-l asculte orbește. Creștinismul dorește ca să fie ascultat orbește.

Adrian Ionescu E o interpretare superficiala. Hristos arata ca omul trebuie sa-i iubeasca in mod real pe toti la fel de mult ca pe cei din propria familie.Dimpotriva, nu e o micsorare a dragostei fata de cineva ci o ridicare a celorlalti, straini, la statutul pe care il are familia.

Profu' de Religie Chestia este că nu s-a dus la familia sa. Nu i-a ridicat pe ceilalți, a înlocuit membri familiei cu alții, convenabili.
Creștinismul este o religie apocaliptică, care nu are nici un interes în a prezerva ceva ci doar în a impune ideile sale ca normă. Încă o pildă a valorii familiei în ochii lui Iisus: Matei cap 8
21. Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu.
22. Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor.

Adi Maharaj Ma, Profu' de Religie, ce bati campii? familie in sensul de frati si surori... ce legatura are cu familie, adica cuplul sot-sotie ???

Acum intră în scenă şi profesorul nostru: Mihai Vaju DEJA TE DAI IN STAMBA CU INTREBARI RETORICE SI POSTARI DE RASPUNSURI ERETICE ....CU CE A ZIS IISUS DE FAMILIE NENEA Adi Maharaj !!!!!!!!!!

Profu' de Religie Creștinismul a devenit atent cu familia ca structură socială abia când a devenit religie de stat, pentru că prin familia conformă dogmei avea posibilitatea de a controla toate generațiile și viața socială, apoi și cea politică.

Adrian Ionescu @Profu de religie "ridicarea familiei la, sau respectarea ei..." dvs o intelegeti raportandu-va la alte aspecte din societatea/cultura crestina, sau ca si simplu fapt in sine, raportandu-va la ceea ce insemna familia in general in orice societate din istorie?

Profu' de Religie O lege împotriva firii este ca două persoane ce se iubesc să nu aibă posibilitatea de a fi împreună social.

Mihai Vaju BAI TU ASAT NU Profu' de Religie , de ce esti doar Prof si nu Profesor ...? handi , ce cauti ce aici dk vb doar tembelinuni de idei ...??? Si nici nu esti profesor macar si un ateu fara ateism !

Profu' de Religie Adi Maharaj
Conform imaginii de la care a plecat discuţia familia are ca scop procreerea, generarea de copii (fraţi, surori). Sau creştinii doresc doar familia cu scop de sex? În acest caz, pardon!
Profu' de Religie Andrei Mihai
Deocamdată spusele mele se bazează pe citate din Biblie. Sau Biblia nu trebuie luată în considerare? Dacă ai o contestaţie fă-o lui Marcu, Matei şi Luca, nu mie.
Profu' de Religie Mihai Vaju
Pseudonimul meu nu este fără fundament: "Aici sunt adunate câteva opinii cu privire la fenomenele religioase, superstiţiile şi pseudoştiinţele care au bântuit sau vor bântui lumea. Viziunea este analitică, fără scrupule de etică religioasă, eretică chiar din punct de vedere al credinciosului îndoctrinat. Dar nu este nici pe departe intenţionat ireverenţioasă sau fără respect pentru credinţele noastre pro, contra sau lipsite de divinitate." - http://profudereligie.blogspot.ro/
Profu' de Religie Adrian Ionescu
Mă refer la familie aşa cum lasă să se înţeleagă că ar trebui să fie familia autorul imaginii de la care a pornit discuţia: creştină, heterosexuală, monogamă, biparentală, obligatoriu cu scop de procreere (cu copii).

Adi Maharaj Ma,familia nu are un scop. Ci este dezvoltarea naturala a relatiei intre 2 oameni.

Profu' de Religie Adi Maharaj
Adică există un scop pentru existenţa fiecăruia pe pământ dar familia nu are un scop? Tare mi-e că e o contradicţie pe aici...
Oricum, autorul imaginii consideră că familia are scop. Şi în realitate chiar are. L-am subliniat într-un comentariu anterior. Are scopul de a conserva acea religie şi pentru asta trebuie să fie conformă cu acel cult. De altfel asta a spus şi Iisus: lăsaţi-vă familiile acelea, construiţi familiile astea. O familie, conform creştinismului, trebuie să fie într-un singur fel: creştină. La fel cum o familie, conform islamului, trebuie să fie într-un singur fel: islamică. Nu e greu de înţeles.

Mihai Vaju Mai Profu' de Religie , dupa ce scrii tu acolo pe blogul tau , mai tembel ca tine nu este pe tot internetul ! Am zis .....
Mihai Vaju Asta e pagina de blog , cu atatea minciuni si analize fara temei moral , si firesc , nu mai zic de experiere a vietii ....
Mihai Vaju Profu' de Religie ce scrii tu aici , deja exista : '' oră de religie comparată şi de istorie a fenomenului religios '' ! ASA CA MAI INTERESEAZA-TE DE PROGRAMA SCOLARA ....!!!!

Profu' de Religie Mihai Vaju
În România sunt doar ore de îndoctrinare religioasă în cultul ortodox, nu de analiză a fenomenului. Probabil în programa din Statele Unite sau Marea Britanie. În România nu este voie, adică BOR nu dă voie. Dacă ai dovezi pentru a susţine afirmaţia te invit să le prezenţi. Eu nu am găsit acea programă, fie nu există fie ministerul o ţine ascunsă.

Reţineţi că Mihai Vaju este profesor de religie, dar nu a fost în stare să prezinte acea Programă şcolară cu subiect istoria religiilor şi studiu comparat al vieţii spirituale. Oare de ce?

Andrei Mihai Ateismul e negarea Creatorului, negarea Creatorului e o credinta pe invers.
Necredinta in Dumnezeu e credinta in "opozitie". Dogma ateista presupune blasfemierea Crestinismului, iata un exemplu:
http://sclavii.blogspot.com/2010/03/mic-ghid-de-comportament-anticrestin.html

Profu' de Religie Andrei Mihai şi alţii asemenea:
Credeţi în Moş Crăciun? Nu? Înseamnă că sunteţi atei faţă de Moş Crăciun.
Credeţi în Zâna Măseluţă? Dacă nu înseamnă că sunteţi atei faţă de Zâna Măseluţă.
Dar în Spiritul Renaşterii Continue credeţi? Sunteţi atei faţă de acesta? Când veţi descoperi de ce sunteţi atei faţă de iluziile altora poate că veţi descoperi şi de ce alte persoane sunt atee faţă de iluzia voastră. Succes!

Cât despre Biserica Ateistă sensul e mult mai clar, simplu şi modest prezentat: oamenii au nevoie, ca animale sociale ce sunt, de a se aduna şi a petrece timpul împreună. Dacă în bisericile religioase acest timp este în slujba şi avantajul iluziei ce a acaparat mintea credincioşilor la cea ateistă este doar o satisfacţie simplă a nevoii de comunicare. Problema oricărei adunări întru comuniune este că va naşte dogme şi reguli specifice, indiferent dacă acea religie va avea sau nu divinitate, adică ideea parazită subjugă acţiunile adepţilor în scopul propriei conservări şi nu în avantajul credincioşilor ca persoane.

Dobre Alexandru "Zis-a cel nebun în inima sa: “Nu este Dumnezeu!” Psalm 13 cu 1

Profu' de Religie Dobre Alexandru
"Zis-a cel nebun în inima sa: “Nu este Moş Crăciun!”
Psalm 13 cu 1
Argumentul circular - Biblia este corectă pentru că aşa scrie în Biblie - nu este un argument valid. Pentru că în acest caz şi Coranul este corect pentru că aşa scrie în Coran. Dacă scria în Coran că Biblia este corectă merita să ne gândim un pic la asta, dar aşa...

Dobre Alexandru esti cel mai prost ateu din cate am vazut , mecla zice totul , afirmatiile tale lasa de dorit , rarionalitatea ta o gasesc profund dezamagitoare ! Daca esti ateu de ce propovaduiesti asta? cauti adevar? Dupa cunostiintele mele un ateu are menirea de a sta in banca sa ! ateu contemporan porneste de la niste afrimatii si filosofii banale. Tu vii cu argumente foarte slabe si lipsite de cooerenta in exprimare...dupa parerea mea esti o pierdere de timp .

Mihai Vaju ARE HANDICAP CONGENITAL LA MINTE , E BOALA SECOLULUI : MANDRIA PROST INTELEASA ! SAU MAI BINE SIS MANDRIA PROSTULUI CARE SE CREDE SAU SE DA CULT..DESPRE Profu' de Religie ....!

Dobre Alexandru :)) bai" nascut talent si mor speranta" ce filosofie ambramburesti tu ? ce argumente valide zici ma tu?
Dobre Alexandru te faci ateu dupa ce il citesti pe dawkins? cred ca e singura ta carte citita . numai ala face afirmatii gen mos craciun

Profu' de Religie Dobre Alexandru, Mihai Vaju
Faptul că mă faceţi prost nu înseamnă că aveţi argumente pentru ceea ce susţineţi ci că neavând argumente deveniţi violenţi. Deocamadată în limbaj, iar dacă se va întâmpla să fim faţă în faţă probabil mă veţi ataca fizic. Eu nu am considerat pe nimeni prost, nebun, iraţional, mincinos, nu am spus nimic de fizicul nimănui şi nici de mintea acestuia. Dimpotrivă, vă consider pe toţi capabili de a vă depăşi teama de a recunoaşte că greşiţi şi că puteţi să fiţi oameni înainte de a fi "credincioşi".

Dobre Alexandru esti precum o baba de la tara care zice ca stie toata randuiala , dar ea vine de doua ori pe an la Biserica si atunci o barfeste pe tata leana!
Dobre Alexandru :))) chiar ca esti prost , te hranesti cu afirmatii vide !

Mihai Vaju hei eu nu te fac prost ..
Mihai Vaju eu zic ca esti
Mihai Vaju :))) CHIAR NU TE SIMTI ?
Dobre Alexandru ai dreptatea , nu doar te-as bate , te-as lega cu lanturi de masina si te-as tarii pana ai ajunge la os!
Mihai Vaju NU SIMTI CE STARE TEMBELA AIUREZI PRIN CE RAHATURI DEBITEZI ....? SINCER LASAND VB URATE ....CHIAR ASA DE PROST POTI SA FI ?
Dobre Alexandru vorba aceea prostia nu are limite , dar ca asta nici eu nu am vazut!
Mihai Vaju MAI ARE SI BLOG :))))
Dobre Alexandru Crezi ca daca ai o varsta te respect? Pentru mine esti un rahat cu ochi , faci parte din categoria izolatilor la minte ! ai dat dovada ca ratiunea ta este blocata in spatiul vid ! Estetica uratului spune asa impletesti uratul cu frumosul si vezi ce iese ! dar la tine a iesit o mare MIGRENA DE STOMAC !

Mihai Vaju Dobre Alexandru , LASA-L CA E IN MEDITATIE PE BLOG :)))
Dobre Alexandru astept cu nerabdare sa imi "predea ceva" ,

Profu' de Religie Simplu, dragii mei. Căutaţi în cuvintele voastre morala creştină. Ortodoxă. Când o găsiţi arătaţi-o lumii, să ştie şi cei din jur câtă dragoste şi înţelegere au dreptcredincioşii. Succes!

Mihai Vaju Letia ''despre prostie aplicata la clasa '' e moderna :)) si contagioasa
Dobre Alexandru tind sa cred ca se hraneste cu mancare de caini !
Mihai Vaju Nu cred , cainii sunt mai destepti ca el ....:)) !

Mihai Vaju Spunei Profu' de Religie , ca sa nu zica lumea ca sunt eu ...:)) ! Adica eu chiar sunt Profesor de Religie , dar el e Sarlatanul Ateist !

Dragi părinţi,
oameni ca aceştia au copiii dumneavoastră pe mână şi-i învaţă despre "valorile morale creştine".
Încă nu vă e frică?
Să vă fie!

Şi pentru că există posibilitatea ca aceste comentarii să fie şterse, dacă, prin absurd, îşi va da seama că a făcut o greşeală...

8 iunie 2013

Propunere pentru a înlocui ora de religie

E-mail-ul de mai jos a fost trimis elevilor şi părinţilor acestora. Să vedem ce va ieşi...

Stimată doamnă diriginte,
Dragi părinţi,
Iubiţi elevi,

Mă simt dator să vă transmit mulţumirile domnului deputat Remus Cernea:

Eu va multumesc. Ma bucur mult ca ne-am intalnit...
Tinem legatura :)

Remus Cernea
2013/6/4 Cornel Cretu <cornel_cretzu@yahoo.com>
Stimate domnule deputat Remus Cernea,
Doresc să vă aduc la cunoştinţă mulţumirile exprimate de "fenomenalii" elevi ai clasei a IX-a F de la Colegiul Naţional Andrei Şaguna din Braşov, după întâlnirea de duminică, 2 iunie 2013. Alături de cele ale doamnei diriginte Andreea Bell, care, deşi nu vă cunoaşte personal, a avut numai cuvinte de laudă pentru dumneavoastră în urma portretizării pe care v-au făcut-o elevii săi. Sper ca seminţele democraţiei şi a răspunderii civice sădite în acea întâlnire să construiască adulţii responsabili de mâine, capabili să construiască o lume mai fericită şi mai împlinită decât a noastră.
Vă mulţumesc şi eu,
Cornel Creţu

Unul dintre cele mai importante drepturi este dreptul la informare corectă.
În urma acelei întâlniri precum şi a altor excursii, a discuţiilor particulare cu elevii clasei noastre şi nu numai, am ajuns la concluzia că orele de religie de tip confesional, aşa cum sunt ele acum, nu sunt un avantaj informaţional sau educaţional pentru tinerii noştri şi ei sunt conştienţi de asta. Indiferent cât de deschis ar fi profesorul de religie, deoarece religia este prezentată doctrinar, doar din punctul de vedere al unui anumit cult, nu se poate arăta bogăţia spirituală a omenirii şi nici diversitatea de opinii sau de atitudini faţă de divinitate şi sacralitate. Acest lucru este subliniat până şi de specialişti în pedagogie sau psihologie, inclusiv de profesori de religie valoroşi cum este doctorul în teologie Gabriel Memelis ce face o analiză pertinentă aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/11/un-profesor-de-religie-analizeaza-orele.html

Curiozitatea copiilor noştri nu a dispărut încă şi merită să fie satisfăcută. Am primit întrebări de tipul "Ce este budismul?" sau constatări de genul "La religie este plictisitor, orice comentariu de-al nostru este considerat afront" subliniind nevoia de a schimba ceva aici. Pentru copilul meu e simplu, conform legii poate fi scutit de religie şi asta s-a şi întâmplat, la dorinţa ei. Dar asta nu înseamnă că situaţia este benefică pentru ea (cu excepţia faptului că face o oră mai puţin) după cum nu este normal ca şcoala să genereze aceste situaţii de segregare. În consecinţă propun să iniţiem noi schimbarea, mai ales că se poate face asta. Mai multe detalii despre condiţia religiei în şcoală aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/09/religia-in-scoala-consideratii-juridice.html şi aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2013/02/stop-indoctrinarii-religioase-in-scoli.html

Propunerea mea este de a solicita retragerea elevilor de la orele de religie confesională, lucru posibil legal, şi solicitarea de a introduce în programă, în schimb, oră de religie comparată şi de istorie a fenomenului religios, mai ales că profilul de ştiinţe sociale ar fi benefic completat de această materie. Mai jos cadrul legal ce permite retragerea de la orele de religie confesională:
Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:
“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.
Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie.
În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie.
În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”


Am convingerea că se poate asigura de către direcţiune un profesor competent pentru a susţine această materie, doar are la dispoziţie o vară întreagă pentru asta.


28 mai 2013

Utopia

Freija lansează provocări:
"Dragii mei, astazi, că tot e luni și avem mintea odihnită, vă propun un exercițiu de imaginație:
Dacă v-ar chema NASA și v-ar spune: "Ne-am săturat de tine și vrem să pleci de pe planetă. Avem o planetă foarte asemănătoare cu pământul, e a ta, fă ce vrei cu ea.", ce ați face? Ce ați lua cu voi? Cum ați construi societatea, și cu cine? Cum ar arăta o lume făcută după chipul și asemănarea voastră?"

Mda. Interesant exerciţiul. Dar soluţiile colegilor de pe facebook sunt fie utopice, fie aiureli. Poate cel mai aproape de adevăr e Mefisto Mefisto ("Traim in cea mai buna din lumile posibile" ), restul, inclusiv eseul Freija Vanir, sunt fără fundament. Doar utopii. Bine, poate că utopii am considera şi "lumile" la care se lucrează concret, cum este programul de colonizare marţian. Sau acţiunile ecologice. Sau cele sociale, religioase, politice, culturale etc.
Ce frapează este intenţia, justificabilă şi de înţeles, de a construi o lume după chipul şi asemănarea noastră, o lume "perfectă". De ce este perfectă această iluzie? Deoarece această lume deja există, este imaginea pe care noi am construit-o, virtual, în creierul nostru, şi care reprezintă, mai mult sau mai puţin corect, realitatea la care avem acces . Doar că, virtuală fiind, o putem sintetiza fără asperităţile şi inconvenientele evidenţelor ce contrazic "perfecţiunea" dorită.
Aşa că Utopia devine, încet încet, scop.

Cum arată Utopia mea? Mai întâi că nu e perfectă, e perfectibilă. Va suferi, cu certitudine, de selecţie. Selecţie naturală. De evoluţie. Evoluţia creează soluţii mai bune decât cele iniţiale, chiar şi filosofic privind lucrurile.

Nu mă consider o configurare eficientă pentru a-mi pune în practică ideile aproape perfectibile, deci solicit din start mai multe lumi de probă, pentru a exersa înainte de a decide asupra anumitor soluţii. Un creator va genera o creaţie şi mai performantă în urma experienţei unei prime creaţii. Aşa că, Dumnezeu de sunt, tot voi realiza o a doua creaţie mai bună decât cea iniţială. De câte încercări am nevoie? Infinitul ar fi o valoare suficientă.

Pe de altă parte sunt leneş, doresc ca aceste lumi să-mi fie puse la dispoziţie deodată. Asta înseamnă că lumea respectivă de fapt are o mulţime de istorii, concomitent, doar cea evidenţiabilă, adică doar cea care funcţionează, urmând să devină soluţia. Pentru asta nici măcar nu trebuie să-mi bat capul cum să fie fiecare dintre ele. Având la dispoziţie un număr nelimitat de soluţii, toate desfăşurându-se concomitent, este iraţional să încerc o soluţie personală, subiectivă, când stau la dispoziţie nenumărate altele, poate mult mai bune decât cea pe care o gândesc eu. Aşa că şi aici rolul meu demiurgic este prea puţin necesar.

Ce este totuşi absolut necesar? Să vreau. Să doresc acestă lume. Şi pentru ca asta să se întâmple înseamnă că eu trebuie să exist. Vreau, deci exist. Se pare că umanismul este cheia tuturor utopiilor. Indiferent ce-o fi însemnând umanismul ăsta. Pentru că umanismul de azi nu este la fel cu cel de ieri. Şi cu certitudine nu va fi nici măcar pe departe asemănător cu cel de mâine. Cei ce consideră că sunt unele concepte general valabile, că anumite lucruri sunt veşnice, le dau o veste tristă, veşnicia nu există.

Am zis.

11 mai 2013

Evoluţie sau involuţie?

Universul este mişcare, nemişcarea este un nonsens.

Mişcarea generează selecţie conform legilor fizicii (gravitaţie, electromagnetism, forţa atomică tare, forţa atomică slabă).

În baza legilor fizicii atomii se conectează generând molecule, de aceste legităţi se ocupă chimia.

Dinamica chimică, în anumite condiţii selective, duce la generarea de molecule complexe, autocopiative, purtătoare de informaţie (propria lor imagine, adică planul după care să se replice). Aceste molecule organice putem spune că au viaţă. Dacă au şi ceva proteine care să le delimiteze de mediu şi capacitatea de a folosi materialele aflate la îndemână pentru a se reproduce le definim ca organisme vii.

Indiferent cât de performantă este tehnologia de autocopiere a moleculelor vieţii (ADN), pot apare mici modificări, erori de copiere. Acestea sunt baza selecţiei naturale. Viaţa este supusă selecţiei naturale, biologice, organismele mai complexe şi prin asta mai stabile în mediul respectiv supravieţuind "în detrimentul" celor mai puţin adaptate sau adaptabile. Cu cât un organism este mai simplu cu atât mai repede o eventuală schimbare de mediu îl poate distruge.

Selecţia organismelor complexe urmează şi ea un traiect de eficientizare, în funcţie de provocările mediului şi nişele ecologice existente.
Din acest punct de vedere putem spune că aceste sisteme sunt intenţionale. Noi le investim cu o intenţie, intenţia de a supravieţui. O piatră ce cade pe sol nu are intenţia de a cădea pe sol, dar ca sistem pare un sistem intenţional, deşi pentru asta este de ajuns să înţelegem mecanismul gravitaţiei. Vieţuitoarele nu au intenţia de a genera urmaşi mai evoluaţi decât ele dar faptul că doar cei adaptaţi mediului supravieţuiesc ne face să investim sistemul de reproducere al acestora cu intenţia de a genera evoluţie biologică, noi generaţii mai performante decât părinţii din care se trag.

Organismele ce compun o populaţie sunt în competiţie chiar unele cu altele, nu numai cu hrana şi prădătorii lor. În această competiţie apar situaţii, datorită mutaţiilor ce pot favoriza asta, în care o parte a populaţiei preferă o altă hrană sau un alt mediu, migrând. În timp apar atât de multe mutaţii încât are loc speciaţia, adică fenomenul prin care o anumită specie se ramifică de fapt în două sau mai multe specii, cu indivizi ce nu se mai pot reproduce împreună. Această selecţie ce produce organisme mai performante, mai adaptate mediului respectiv, deci diferite, a fost definită cel mai bine de Charles Darwin. De ce asta este evoluţie şi nu involuţie? Pentru că acele organisme devin mai complexe şi prin asta mai stabile în mediul respectiv, precum şi la provocările de schimbare de mediu. Apariţia unui organ suplimentar nu face ca organismul să involueze, ci să evolueze, el are un plus de complexitate. Este adevărat că unele organe nefolosite, în timp de generaţii, se atrofiază, deoarece efortul energetic pentru a le păstra este ineficient, dar coplexitatea câştigată în alte direcţii se va conserva şi se va transmite mai departe urmaşilor. Omul nu se va transforma înapoi în maimuţă, dar maimuţa îl poate ajunge din urmă.

Unele organisme sunt capabile să genereze imaginea mediului în care trăiesc, devenind mai performante în a supravieţui decât cele ce acţionează strict la modificările de mediu. Această situaţie le permite să facă previziuni, să adopte anumite comportamente ce le favorizează în momentul în care mediul se modifică. Această atitudine o au animalele, mai ales animalele cu sistem nervos. Pe măsură ce sistemul este mai complex apare şi posibilitatea de a construi o imagine nu numai a mediului ci a propriei fiinţe, o minte, o gândire. Acesta este un avantaj ce se traduce printr-o situaţie în care se generează nu numai imaginea mediului ci şi imaginea propriului organism în mediu, adică un fel de joc virtual, în care anumite probleme de supravieţuire sunt pre-rezolvate, în condiţii de securitate. Acest lucru îl fac mamiferele superioare, printre care şi omul.

Dar omul mai are un avantaj evolutiv. Conştientizarea situaţiei de intenţionalitate. Individul uman ştie că ştie. Şi mai ales ştie că sunt şi alte fiinţe care ştiu. Şi ştie că acele fiinţe ştiu şi ele că el ştie. Omul are conştiinţă. Asta dezvoltă şi mecanismele sociale de tipul moralei.

Faţă de toate celelalte vieţuitoare noi mai avem şi capacitatea de a înţelege aceste mecanisme, de a le conştientiza, de a conştientiza că modificăm chiar mediul în care existăm şi chiar pe noi înşine. Toate organismele modifică mediul. Oxigenul în mod liber nu a existat înainte ca plantele să-l elimine ca reziduu, şi nici munţii de calcar înainte ca miliarde şi miliarde de miliarde de scoici şi melci să moară şi să-şi depună cochiliile lor pe fundul mărilor. Suntem primele minţi în care gândul că modificăm mediul şi implicit pe noi se poate înfiripa, şi asta ne face extrem de responsabili.
Această responsabilitate generează de fapt posibilitatea de a modifica mediul şi pe noi înşine în mod conştient, intenţionat.
Am devenit capabili să modificăm universul, deşi suntem un produs al lui.

În ultimă instanţă evoluţia este mecanismul prin care universul află de sine însuşi.

Fericiți cei săraci cu duhul

Iată ce spune un „anonim”:
Nu exista incompatibilitate intre stiinta si religie. Stiinta explica legile pe care Dumnezeu le-a lasat ca aceasta lume materiala sa functioneze.

La o anumită situație există cel puțin un răspuns. În cazul în care răspunsul se rezumă la „acolo este Dumnezeu” putem spune că am găsit răspunsul universal, se potrivește oricărei întrebări. Numai că în baza acestui răspuns nu vom putea face predicții, nu putem să știm ce va urma (numai Dumnezeu știe).
Dar mai avem la îndemână un instrument, cunoașterea de tip științific. La o anumită situație corespunde un răspuns la care se pot face predicții, în baza acestuia putem genera un model al realității care chiar funcționează, culmea, fără a mai apela la soluția Dumnezeu. Aceste răspunsuri sunt supuse unei selecții riguroase, dacă ipotezele se confirmă, rezultatul poate fi luat în considerare și folosit. Dacă nu, acele ipoteze sunt date deoparte, sunt eliminate din ansamblul informațional ce construiește imaginea realității.
Încet încet, Dumnezeu a ajuns să mai conteze doar la limita cunoașterii noastre. Dar nu pentru că acolo este Dumnezeu însuși, ci pentru că nu suntem în stare să găsim alte răspunsuri, raționale și funcționale, libere de divinitate.

De fapt, la o întrebare cu privire la anumite lucruri greu de descifrat cu informațiile și tehnologia actuală, mi se pare mult mai de bun simț să răspunzi „nu știu” decât să fii infatuat în mod gratuit, emițând orgolioasa propoziție „Știu, e Dumnezeu”, mai ales că nu ai nici o dovadă care să-ți susțină afirmația.

Pentru a fi mai aproape de sensul gândirii tale încearcă un exercițiu: înlocuiește cuvântul Dumnezeu cu o altă noțiune, de exemplu Moș Crăciun. Să vezi că totul se potrivește la fel de perfect. Și dacă la limita cunoașterii tale este Moș Crăciun și nu Dumnezeu, dacă această permutare este posibilă, rezultă că Dumnezeu nu este altceva decât o noțiune lipsită de valoare, putând fi înlocuită cu orice fel de creație a imaginației noastre.

Cum apelăm la surogatul divin? Când facem asta? În orice moment? Atunci ne întoarcem la situația inițială, lucru dovedit nefuncțional. Doar când suntem depășiți? În acest caz persoanele ce au mai multă informație științifică înseamnă că au mai puțin Dumnezeu. Sau altfel spus, pe măsură ce cunoaștem mai multe în mod rațional, științific, cu atât mai mult ne îndepărtăm de Dumnezeu. Și atunci unde este Dumnezeu? Fiecare are o limită personală. Dacă fiecare pune divinitatea unde nu mai e în stare să pună informație științifică înseamnă că Dumnezeu e relativ, subiectiv, depinde de cum vede fiecare. În acest caz cel mai prezent Dumnezeu este în capul celor ce au cea mai puțină informație științifică. Vorba aia: „Fericiți cei săraci cu duhul.

8 mai 2013

Săraca Biserică

O ştire cu privire la o presupusă infracţiune: Părintele Andrei, pe numele său real Sorin Matei Filip, a devalizat caseria Mănăstirii Bobota, conform purtătorului de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Sălaj, Tincuţa Dumuţa, în urma sesizării făcute de Părintele Egumen Mina Pletosu, stareţul schitului.

Că morala creştină este egală cu zero sau că mediul religios nu creează persoane corecte ştim demult. Ce doresc să subliniez este valoarea furtului, ce se traduce în sumele ce sunt strânse de la enoriaşi, fără control, în cadrul instituţiilor de cult. În cazul în speţă sunt 20.000 de lei (200 milioane lei vechi) şi 1.200 de euro. Valori "produse" de cei şapte călugări în aproximativ o lună. Adică cam 800 de euro pe cap de călugăr, curat, fără impozite şi după scăderea cheltuielilor, bani "rămaşi" pentru pictura bisericii. Vă întreb şi eu pe voi, stimaţi enoriaşi, care este venitul vostru lunar, cât plătiţi taxe (şomaj, sănătate, pensie, impozit tradus în educaţie, poliţie, armată, aparat de stat etc) şi cât vă mai rămâne "plus" pentru zugrăvit?

Şi ca să înţelegeţi că impozitul ce trebuie plătit contează, iată o întâmplare ce chiar Mănăstirea cu pricina o notează pe propriul site (ortografie originală, sublinierea mea):
Incercare Dumnezeiasca –
Dupa saparea fundatiei la 2.20 m peste credinciosii care lucrau la manastire a venit o incercare mare – in vara anului 2004 a fost o perioada extrem de ploioasa , cu ploi torentiale care nu mai conteneau a se oprii. Din cauza ploilor funfatia a inceput a se umple de apa. Dupa ce ploaia s-a mai oprit s-a cerut ajutorul serviciului de aparare civila Zalau care au venit si au scos apa din fundatiile manastirii. Dupa cateva zile de soare, pe cand se credea ca se pot apuca de lucru a venit din nou o perioada in care ploile curgeau siroaie. Unii dintre credinciosi si-au pierdut speranta ca se va mai putea face ceva la accea fundatie. Dar Parintele Pahomie i-a indemnat la rugaciune pe toti credinciosii si astfel dupa inca cateva zile s-au putut relua lucrarile.
“A fost o incercare Dumnezeiasca la care au participat satenii de la mic la mare” – Pr. Padureanu

Aţi priceput? Credeţi că instituţia numită apărare civilă a primit ceva de la mănăstire? Probabil un mulţumesc, şi ăsta cu o jumătate de gură, doar apa a ieşit din fundaţie mai întâi "cu voia Domnului", şi apoi cu munca şi instalaţiile pompierilor.
Şi acum, cine credeţi că se ocupă de găsirea făptaşului? Domnul Dumnezeu? Ba. Poliţia. Poliţie plătită din banii altora, nu al călugărilor. Ei sunt mult "prea sfinţi", ei nu plătesc nimic. Şi ce dacă "utilizează"? E dreptul lor...
Sunt curios. Cum demonstrează sfinţiile lor fără de scripte (contabile) suma deturnată? Vor fi crezuţi pe cuvânt?